Italia impresioneaza prin multitudinea de atractii turistice, prin cultura, istoria si gustul Italienilor pentru o viata buna. Turismul in Italia este asociat deseori iubitorilor de istorie si cultura, Italia avand un patrimoniu de peste 3000 de obiective turistice datand din vremea romanilor, insa aici fiecare turist are cate ceva de descoperit. Ofertele turistice sunt orientate catre multe gusturi, Italia avand de oferit pe langa Pizza si Paste, nenumarate opere de arta, ruine si vestigii antice, riviere si plaje fierbinti, peste 400 de partii excelente pentru schiat, orase cu piete romantice, vinuri alese si locuri de distractie, astfel ca orice turist care ii calca pragul, indiferent cu ce scop a venit, va avea parte de alte multe satisfactii. Turismul Italian este foarte bine dezvoltat, cazarile in hoteluri, vile si pensiuni din orice regiune Italiana, ca si nenumaratele oferte speciale de tip early booking sau last minute, la preturi relativ ieftine, apetitul pentru shopping, ofertele de city break in orase precum Roma, Venetia sau Florenta au sporit numarul de rezervari on line facand Italia destinatia preferata pentru o vacanta de vis.
Italia este una din puţinele ţări europene unde se regăsesc aproape toate formele posibile de turism: ţara se mândreşte cu numeroase monumente aflate în patrimoniul cultural al umanităţii, are mii de kilometri de litoral, munţi impresionanţi, unde se pot practica în voie sporturile de iarnă, staţiuni balneoclimaterice, şi, în general vorbind, cam tot ce-i trebuie pentru a atrage în fiecare an zeci de milioane de turişti străini.
Dată fiind extraordinara densitate a monumentelor istorice şi a colecţiilor faimoase de artă din Peninsula Italică, reflectată şi prin existenţa a 41 de situri incluse pe lista UNESCO, nu este de mirare că turismul cultural se bate de la egal la egal cu sejururile estivale în privinţa numărului de turişti străini. Acest fapt, coroborat cu existenţa unor faimoase staţiuni montane atât în Dolomiţi, cât şi în Alpi, face ca Italia să fie o destinaţie frecventată de vizitatorii străini pe tot parcursul anului, şi ca veniturile generate din turism să nu se subţieze foarte mult nici măcar toamna sau primăvara.
AȘEZARE: Italia este situată în sudul continentului Europa și este formată dintr-o peninsulă în formă de cizmă și două insule: Sardinia și Sicilia. Suprafața Italiei este de 300.000 km2 și are o populație de 58.600.000 locuitori. Italia are a cincea densitate a populației europene, ca mărime, ajungând la un numar de 196 de oameni pe km2.
Se învecinează la nord cu Austria și Elveția, la nord-vest cu Franța și la nord-est cu Slovenia. Italia înconjoară două enclave - San Marino și Vatican și are o enclavă pe teritoriul Elveției numită Campione Italia.
ISTORIC: Din vremurile antice, culturile etruscă, Magna Graecia și altele au înflorit pe teritoriul actual al Italiei, până când au fost în cele din urmă absorbite de Roma, care timp de secole a rămas centrul politic și religios al civilizației Occidentale, capitala Imperiului Roman și apoi centrul creștinismului. În Evul Mediu Întunecat, Peninsula Italică s-a confruntat cu dezastruoase invazii ale triburilor barbare, dar începând cu secolul al XI-lea, numeroase orașe-stat italiene au început să înflorească practicând navigație, comerț și întreținând instituții bancare (capitalismul modern își are originile în Italia medievală). Mai ales în timpul Renașterii, cultura italiană a înflorit, producând cărturari, artiști și polimați ca Leonardo da Vinci, Galileo, Michelangelo și Machiavelli. Exploratorii italieni ca Marco Polo, Columb, Vespucci și Verrazzano au descoperit noi rute către Orientul Îndepărtat și către Lumea Nouă, contribuind la epoca marilor descoperiri pentru europeni. Totuși, Italia a rămas fragmentată în numeroase state aflate în război unele cu celelalte de-a lungul întregii Epoci Medievale, ceea ce le-a făcut să cadă ușor pradă marilor puteri europene, ca Spania, Franța, și apoi Austria. Italia va intra astfel într-o lungă perioadă de declin până la jumătatea secolului al XIX-lea.
După diferite tentative nereușite, războaiele al doilea și al treilea pentru independența Italiei s-au soldat cu unificarea a mare parte din Italia actuală între 1859–1866. Începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea și până la începutul secolului al XX-lea, noul Regat al Italiei s-a industrializat rapid și și-a format un imperiu colonial, devenind Mare Putere. Italia sudică și rurală au rămas în mare parte însă excluse de la industrializare, alimentând o diaspora mare și influentă. În ciuda victoriei din Primul Război Mondial, Italia a intrat într-o perioadă de criză economică și agitație socială, care a favorizat apariția unei dictaturi fasciste în 1922. Participarea ulterioară la al Doilea Război Mondial de partea Axei s-a sfârșit cu o înfrângere militară, distrugere economică și un război civil. În anii care au urmat, Italia a abolit monarhia, a restaurat democrația și s-a bucurat de explozie economică, devenind astfel una dintre cele mai dezvoltate țări și a cincea economie a lumii până în 1990.
Italia joacă un rol de frunte în afacerile militare, culturale și diplomatice mondiale și este astfel considerată a fi o putere regională majoră.
RELIEF: Relieful este unul foarte variat, de aici și potențialul turistic imens de care dispune Italia. Fiind o peninsulă, putem spune că Italia este împrejmuită de fâșii interminabile de litoral spre Mările Adriatică, Ionică și Tireniană.
Munții Apenini formează coloana vertebrală a peninsulei și Alpii formează frontiera nordică, unde se află și cel mai înalt punct al Italiei, Mont Blanc (4.810 m). În Italia sunt 14 vulcani, dintre care patru sunt activi: Etna, Stromboli, Vulcano și Vezuviu. Vezuviul este singurul vulcan activ din Europa continentală și este celebru pentru erupția sa care a distrus orașele Pompeii și Herculanum. Activitatea vulcanică a condus la apariția mai multor insule și dealuri, și există încă o caldeiră vulcanică activă mare, Campi Flegrei, la nord-vest de Napoli.
Deși țara cuprinde Peninsula Italică și mare parte din bazinul Alpin sudic, o parte din teritoriul Italiei se extinde dincolo de acest bazin și unele insule sunt aflate în afara platoului continental eurasiatic. Aceste teritorii sunt comunele: Livigno, Sexten, Innichen, Toblach (parțial), Chiusaforte, Tarvisio, Graun im Vinschgau (parțial), aflate în bazinul hidrografic al Dunării, în timp ce Val di Lei constituie parte a bazinului Rinului, iar insulele Lampedusa și Lampione se află pe platoul continental african.
CLIMA: Datorită întinderii mari pe longitudine și datorită configurației interne predominant montane, clima Italiei este deosebit de diversă. În mare parte din regiunile nordice și centrale continentale, clima are caracteristici de la subtropicale umede până la continentale umede și oceanice. În particular, clima văii Padului este predominant continentală, cu ierni geroase și veri călduroase.
Zonele de coastă din Liguria, Toscana și mare parte din sud se potrivesc cel mai bine stereotipului de climă mediteraneană. Condițiile climatice din zonele peninsulare de coastă pot fi foarte diferite de cele ale zonelor mai înalte și ale văilor din interior, în special în lunile de iarnă, când la altitudinile mai înalte tinde să fie mai rece, mai umed și adesea să cadă zăpadă mai abundentă. Regiunile de coastă au ierni blânde și veri în general uscate, deși în văi și în câmpii, vara tinde să fie călduroasă. Temperaturile medii pe timp de iarnă variază de la 0 °C în Alpi până la 12°C în Sicilia, iar mediile pe timp de vară se încadrează între 20–30°C.
HIDROGRAFIE: Padul, cel mai lung curs de apă din Italia (652 km), curge din Alpi de la frontiera vestică cu Franța și traversează Câmpia Padului în drumul său spre Marea Adriatică. Cele mai mari cinci lacuri sunt: Garda (367,94 km²), Maggiore (212,51 km², pe granița cu Elveția), Como (145,9 km²), Trasimeno (124,29 km²) și Bolsena (113,55 km²).
VEGETAȚIA: Vegetația este predominant mediteraneană (ierburi și arbuști). În zonele montane există păduri de foioase și păduri de conifere. În Abruzzi există un parc natural care conservă elementele de floră și faună mediteraneană. Italia are o mare diversitate, după latitudine şi altitudine. 18% din teritoriu este ocupat de păduri (mai ales de fag, stejar, frasin, castani măslini mirt, leandru). Fiind un climat umed şi răcoros cresc păduri de foioase dar şi păduri mixte (foioase şi conifere). Mari suprafeţe de pădure au fost defrişate şi au crescut în loc arbori mici şi arbuşti; vegetaţie de tip maquis. Pe pantele munţilor şi pe platouri sunt păşuni alpine.
ÎMPĂRȚIRE ADMINISTRATIVĂ: Italia este împărțită în 20 de regiuni (regioni, singular regione), dintre care cinci au statute speciale de autonomie, care le permit să adopte la nivel regional legi în anumite domenii. Regiunile sunt împărțite mai departe în 110 provincii (province) sau orașe metropolitane (città metropolitane) și 8.100 de comune (comuni).
ORAȘE: Roma este capitala Italiei. Situat pe malul fluviului Tibru, orașul are o istorie îndelungată fiind de-a lungul secolelor capitala Republicii Romane, a Imperiului Roman, a Bisericii Romano-Catolice și a Italiei moderne. Roma are o populație de 2.923.000 persoane. Aria metropolitană are o populație de circa 4 milioane de locuitori. Este capitala regiunii Lazio și a Provinciei Roma.
Roma este un important centru turistic. Printre monumentele cele mai faimoase se numără Colosseumul și Columna lui Traian. O enclavă a Romei este și statul Vatican, un teritoriu suveran al Sfântului Scaun situat într-un cartier roman. Este cel mai mic stat din lume, și capitala singurei religii care are reprezentație în Națiunile Unite (ca un stat observator non-membru).
Roma, Caput mundi („Capitala lumii”), la Città Eterna („Orașul etern”), Limen Apostolorum („Pragul apostolilor”), la città dei sette colli („Orașul celor șapte coline”) sau, pur și simplu, l'Urbe („Orașul”), este profund modernă și cosmopolită. Ca unul dintre puținele orașe mari ale Europei care a supraviețuit celui de-al Doilea Război Mondial relativ puțin afectat, centrul Romei rămâne renascentist și baroc în esența sa. Centrul Istoric al Romei este pe lista patrimoniului mondial UNESCO.
Centrul istoric al orașului este dominat de tradiționalele „șapte coline ale Romei”: colinele Capitoliu, Palatin, Viminal, Quirinal, Esquilin, Celian și Aventin. Tibrul curge spre sud prin Roma, centrul fiind situat acolo unde Insula Tibrului facilita trecerea.
Au rămas în picioare mari părți ale vechilor ziduri ale orașului. Zidul Servian a fost construit doisprezece ani după ce galii au prădat orașul în 390 î.Hr.; includea mare parte din Dealurile Esquilin și Celian, precum și celelalte cinci în întregime. Roma a depășit în dezvoltarea sa Zidul Servian, dar nu s-au mai construit alte ziduri până în 270 d.Hr., când Aurelian a început construirea Zidurilor Aureliene. Aveau o lungime de aproape 19 km, și a fost zidul pe care trupele regale italiene au trebuit să-l străpungă pentru a intra în oraș, în 1870.
Deși relativ mic, vechiul centru al orașului conține aproximativ 300 de hotele și 300 pensiuni, peste 200 de palate, 900 de biserici, opt dintre parcurile principale ale Romei, reședința președintelui republicii, casele Parlamentului, birouri ale orașului și guvernului local, precum și multe monumente faimoase. Vechiul oraș conține de asemenea mii de ateliere, birouri, baruri și restaurante. Milioane de turiști vizitează Roma anual, ea fiind unul dintre cele mai vizitate orașe din lume.
Lista celor mai importante muzee și galerii din Roma include: Muzeul Național din Roma, Muzeul Civilizației Romane, Muzeul Național Etrusc Villa Giulia, Muzeele Capitoline, Galeria Borghese, Muzeul Castelului Sant'Angelo, și Galeria Națională de Artă Modernă.
Veneția este probabil cea mai populară destinaţie turistică din toată Italia, fosta stăpână a mărilor din secolele XII-XVI. Splendidul oraş construit într-o lagună şi-a păstrat aproape intact aspectul de odinioară, iar turiştii pot admira în voie monumentele ridicate într-o vreme când aici era capitala comerţului mondial. Catedrala San Marco şi Palatul Dogilor, cu a sa Punte a Suspinelor, au devenit repere turistice de notorietate mondială, dar Veneţia reprezintă cu mult mai mult decât aceste celebre atracţii. De fapt, pe fiecare străduţă se află câte un monument vechi de 400-500 de ani, iar canalele care străbat oraşul sunt flancate de splendidele palate şi case construite de cele mai multe ori pe piloni de lemn înfipţi adânc în solul mlăştinos al lagunei. Veneţia reprezintă însă mai mult decât suma monumentelor şi muzeelor sale, este în primul rând o stare de spirit. Nu degeaba se spune că Veneţia se simte, nu se vizitează. Lucru poate mai adevărat ca oricând în perioada Carnavalului, când oraşul se întoarce, pentru câteva zile, la fastul de odinioară.
Napoli este cel mai mare oraș din Italia de sud. Este una dintre capitalele regionale și are o populație de un milion de locuitori, iar împreună cu zona metropolitană strânge trei milioane de locuitori. Este bogat în monumente cum sunt: Castel Nuovo (sec. XII), Arcul de Triumf, Palatul Regal (sec. XVII), Palatul și Galeria Națională de pe Capodimonte, biserici iar în apropiere se află orașul roman Pompei acoperit cu lavă în timpul erupției vulcanului Vezuviu din anul 79 d. Hr. În Napoli se află aproximativ 400 de biserici. Printre cele mai importante se numară:"Il monastero di Santa Chiara","La chiesa del Gesu Nuovo".
Rivierele sunt sectoare de litoral amenajate pentru turism, cea mai importantă fiind Riviera Italiană, constand într-un lanț de stațiuni balneo-maritime: San Remo, Diano Marina, Alassio, Nervi, Portofino, Santa Margherita Ligure, apoi rivierele napolitană situate în Golful Napoli: Amalfi, Sorrento, insulele Ischia și Capri, veneziană: Lido di Venezia, Riccione, Rimini, sarda aflandu-se in insula Sardinia, palermitana aflandu-se in zona orasului Palermo.
Vaticanul este probabil cel mai bogat stat independent din lume, impresionanta colecție de comori inestimabile de artă, compensând lipsa totală de resurse naturale. Pentru iubitorii de artă, Vaticanul este centrul suprem, adapostind comori universale cunoscute, de la Capela Sixtină la celebra piașa construită de Bernini.
Pompei şi Herculane sunt oraşele unde timpul s-a oprit în loc. După ce-ţi trece fiorul rece pe care-l simţi la Pompei şi la Herculane în momentul în care realizezi cât de mărunţi suntem în faţa naturii, n-ai cum să nu rămâi uimit de modul în care erupţia Vezuviului a reuşit să conserve două oraşe romane aflate în plină înflorire în secolul I de după Christos. Ceea ce în multe alte locuri arheologii pot cel mult încerca să reconstituie există aici în aceeaşi formă ca pe vremea lui Titus, când norul de cenuşă fierbinte a transformat oraşele în morminte uriaşe, dar şi într-o extraordinară mărturie a civilizaţiei romane.
Florenta e orașul muzeu, orașul Renașterii, orașul lui Michelangelo, capitala Toscanei, un oraș cu iz medieval și bogății artistice ce trebuie văzute. Este destinația perfectă pentru pasionații de arta dar și pentru cei care iubesc ținuturile magice din împrejurimi. Regiunea Toscana e de o frumusețe rară, sate (San Giminiano) și orașe precum Siena și Lucca merită văzute într-o vacanță în Florenșa la fel cum se cere o degustare de vinuri în cramele din regiune (Chianti). În Florenta nu trebuie să ratați Domul (unic și superb), podul Arno, priveliștea din Piazza Michelangelo, Grădina Boboli și Palatul Pitti.
Milano este capitala Modei însă și poarta de intrare spre vestitele stațiuni din nordul Italiei. Sunt turiști pasionați de shopping și fashion pentru care Milano înseamnă totul. Puteți vizita buticurile cu cele mai noi creații vestimentare Gucci, Prada, Dolce&Gabanna printre vizite la superbul Dom din Milano în stil gotic exemplar și vestita operă de artă "Cina cea de Taină". Însă există și turiști care ajung în Milano și după o zi pleacă mai departe spre Dolomiți sau spre stațiunile (Sirmione, Salò, Limone și Bardolino) de pe malul lacului Garda și Como, unde turiștii se pot bucura de frumusețea naturii. O altă insulă spectaculoasă din nord e insula Bella.
Pisa este un loc al miracolelor, al doilea oraș ca mărime din Regiunea Toscana și poarta de intrare pe Riviera Italiană. Trebuie să vizitați orașul pentru a vedea Turnul înclinat, însă Pisa oferă mult mai mult. Pisa poate fi baza pentru a explora regiunea Toscana cu vizite zilnice în Florența, Siena și Lucca. Și tot de aici puteți porni spre Coasta Riviera, o idee excelentă de vacanță de vară combinată între frumoasele orașe ale Toscanei și mare, plus plaja în Cinque Terrre, Levanto, Portovenere sau Portofino.
Verona este orașul iubirii eterne și un paradis al operei în aer liber. În Verona puteți vizita balconul Julietei, puteți face o plimbare în jurul Piezzei d'Erbe, o vizită la Castelvechio și o seară de operă la Arena. Verona este orașul perfect de vizitat în special din martie până în octombrie și dacă ajungeți aici nu trebuie să ratați o porție de mâncare tipică locală precum "gnocchi", "pasta a fagioli" sau "pastissada de caval".
Sicilia este un tărâm aparte, o insulă separată de restul Italiei, nu numai de mare, ci si de secole de experiențe istorice și culturale. În Sicilia obiectivele turistice sunt răspândite pe tot cuprinsul insulei. Astfel, din Catania se pot face excursii de o zi în Palermo, Monreale, Muntele Etna şi Taormina, Malta, Agrigento, Caltagirone şi Ragusa, Siracusa etc. În general, principalele zone de interes turistic sunt Palermo, Taormina, Siracusa şi Agrigento, dar şi Insulele Eolie, mai ales în perioada estivală.
OBIECTIVE TURISTICE:
Coasta Amalfi, situată în sudul Italiei, este una dintre cele mai frumoase porţiuni ale ţărmului Mării Tireniene, impresionând prin peisajele naturale spectaculoase şi prin localităţile pline de istorie.
Dincolo de panoramele superbe presărate de-a lungul acestei regiuni, Costiera Amalfitana (cum este denumită în italiană) impresionează atât prin capodoperele arhitecturale şi artistice ce pot fi observate în oraşele din zonă, cât şi prin ingeniozitatea localnicilor ce şi-au construit locuinţele pe cornişele abrupte de pe coastă. Frumuseţea acestei regiuni a fost recunoscută şi de UNESCO, aceasta incluzând în 1997 coasta amalfitană pe lista Patrimoniului Mondial.
Coasta Amalfi, alături de insula Capri, ce este situată în imediata apropiere a peninsulei Sorrentine, reprezintă una dintre cele mai populare regiuni în rândul turiştilor din întreaga lume. De la nenumăratele monumente artistice ce dăinuie de secole, la minunile lumii antice, trecând prin peisajele spectaculoase, plajele primitoare şi, evident, bucătăria mediteraneană celebră în întreaga lume, această zona din regiunea Campania constituie o destinaţie importantă pentru orice călător.
Colosseumul este un monument turistic din Roma vizitat de foarte mulți turiști din toată lumea. El este probabil cea mai impresionantă clădire-ruină a Imperiului Roman. Cunoscut inițial sub numele de Amfiteatrul Flavian, Colosseumul era cea mai mare construcție a vremurilor sale și astăzi este cel mai mare amfiteatru antic care poate fi vizitat. Împăratul Vespasian, fondatorul dinastiei Flaviane, a început construcția Colosseumului în anul 72 d.Hr.. Aceasta a fost încheiată în anul 80 d.Hr., la un an după moartea lui Vespasian.
Uriașul amfiteatru a fost construit în locul unui lac artificial, parte din marele parc construit de Nero în centrul Romei, care includea de asemenea și Domus Aurea, cât și statuia Colossus. Această gigantică statuie a lui Nero, de 36 de metri înălțime, care îl prezenta pe împărat în chip de zeu al soarelui a dat numele actual al construcției – Colosseum. Statuia, amplasată lângă amfiteatru, a fost demolată ulterior. Nu numai statuia, dar și amfiteatrul ofereau o priveliște grandioasă. În formă de elipsă, cu axa mare de 186 m, axa mică de 150 m, avea un perimetru de 520 m si o înălțime de 55 m, oferind locuri pentru aproximativ 50.000 spectatori. Fundația pe care a fost construit avea 12 metri grosime.
Fontana di Trevi este cea mai cunoscută și probabil cea mai frumoasa fântână arteziană din Roma. Acest monument impresionant domină micuța piața Trevi situată în cartierul Quirinale. Fontana di Trevi se afla la capătul unui apeduct construit în anul 19 î.Hr. ce se numește Aqua Virgo. Acest apeduct aduce apa de la izvoarele Salone (aproximativ 20 km depărtare de Roma) și aprovizionează fântânile din centrul istoric al Romei cu apă.
În 1732, din ordinul papei Clement al XII-lea, a fost angajat Nicola Salvi pentru a ridica o fântână mare în Piața Trevi. Figura centrală a fântânii Trevi este Neptun, zeul mării, care se află într-un car de luptă ce are forma unei scoici, tras de doi căluți de mare. Unul dintre cai este nărăvaș iar celălalt este calm și supus. Aceștia simbolizează dispoziția fluctuantă a mării. La stânga lui Neptun se găsește o statuie ce reprezintă abundența, iar cea din dreapta reprezintă sănătatea perfectă. Deasupra sculpturilor se găsesc basoreliefuri, unul din ele înfațișând-o pe Agripa, fata dupa care a fost denumit apeductul. Apa de pe fundul fântânii reprezintă marea. Legenda spune că cel ce aruncă o monedă în apa se va întoarce la Roma. Aceasta moneda trebuie aruncată peste umăr cu spatele la fântână.
Panteonul, o clădire din Roma, comandat de Marcus Agrippa ca un templu pentru toți zeii din Roma antică și reconstruit de împăratul Hadrian, în aproximativ 126 d.Hr. care a fost construită inițial ca templu pentru cele șapte zeități guvernatoare ale celor șapte planete în statul religios al Romei Antice, din secolul al VII-lea fiind transformată într-o biserică creștină.
Este cea mai bine conservată clădire romană și cea mai importantă clădire veche din lume cu acoperișul original intact. Deși identitatea arhitectului rămâne incertă, mulți o atribuie lui Apolodor din Damasc. Până în secolul al XX-lea, Panteonul a fost cea mai mare construcție din beton existentă în lume.
Basilica di San Marco este cea mai mare dintre bisericile Veneției, fiind totodată un exemplu elocvent de arhitectură bizantină. Bazilica este închinată personajului biblic Marcu. Este cunoscută și sub denumirea de „Domul din Veneția„, fiind catedrala patriarhală a acestui oraș. Catedrala este situată în piața cu același nume (Piazza San Marco), adiacentă Palatului Dogilor.
Palatul Ducal, denumit anterior Palatul Dogilor pentru că acolo era sediul dogilor, simbol al orașului Veneția și capodoperă a goticului venețian, este o clădire monumentală care se află în Piața San Marco, între piazzetta omonimă și molo di Palazzo Ducale, lângă Bazilica San Marco. Caracterizat printr-un stil inspirat de arhitectura și bizantină și de cea orientală ca urmare a intenselor relații comerciale și culturale dintre Republica Venețiană și alte țări europene, el este de o frumusețe bazată pe un paradox estetic inteligent și fizic, legat de faptul că masa grea a corpului principal este susținut de coloane zvelte încrustate. Interiorul, acum parțial privat de operele care-l decorau odată, păstrează încă o galerie de artă, ce cuprinde lucrări realizate de cei mai renumiți maeștri venețieni, printre care Jacopo și Domenico Tintoretto, Tiziano Vecellio, Francesco Bassano, Paolo Veronese, Giambattista Zelotti, Jacopo Palma cel Tânăr, Andrea Vicentino și Antonio Vassilacchi.
Vechi sediu al dogilor și al magistraturii venețiene, fondat după 812, avariat de mai multe ori de incendii și reconstruit, a urmat istoria Serenissimei de la început și până la final. După anexarea Veneției la Regatul Italiei, clădirea a trecut sub jurisdicția statului și a devenit muzeu, păstrându-și această ultimă funcție până astăzi; ea găzduiește sediul Muzeului civic al Palatului Ducal, parte a Fondazione Musei Civici di Venezia (MUVE), vizitat în 2012 de 1 319 527 persoane.
Bazilica Sfântul Petru din Roma se găsește în Cetatea Vaticanului, înăuntrul statului pontifical, în monumentala Piazza San Pietro. Edificiul, lung de 186 metri, înălțimea cupolei de 119 metri și cu o suprafață totală de peste 15.000 m², este cea mai mare biserică din lume. Bazilica Sfântul Petru este una din cele patru bazilici patriarhale din Roma, alături de Bazilica San Giovanni in Laterano, Bazilica Santa Maria Maggiore și Bazilica Sfântul Paul din afara zidurilor.
Capela Sixtină este capela palatului papal din Vatican și este una din cele mai faimoase comori artistice ale Europei. A fost construită între anii 1472 și 1483, în timpul pontificatului papei Sixtus al IV-lea, de unde îi provine numele.
Capela se găsește în dreapta Bazilicii Sfântul Petru și este cunoscută în toată lumea, fiind locul unde se țin conclavurile cardinalilor pentru alegerea unui nou papă și datorită picturilor murale ale lui Michelangelo.
Planurile arhitectonice aparțin lui Baccio Pontelli iar lucrările de construcție au fost executate sub supravegherea lui Giovannino de' Dolci. Primul serviciu religios a fost celebrat la 9 august 1483 și a fost dedicat Înălțării la cer a Fecioarei Maria.
În 1508 Papa Iuliu al II-lea i-a încredințat lui Michelangelo pictarea plafonului, care inițial reprezenta un cer albastru cu stele aurii. Executarea acestei lucrări a durat patru ani (1508-1512, artistul depune un efort istovitor, lucrează mai mult singur, stând ore în șir pe schele. Michelangelo ar fi trebuit să picteze figurile celor 12 apostoli, când lucrarea a fost desăvârșită cuprindea peste 3.000 de figuri pe o suprafață de aproape 500 de metri pătrați. Frescele au fost sfințite cu ocazia sărbătorii Tuturor Sfinților, în anul 1512. Giorgio Vasari povestește: „Aflând că vor fi descoperite frescele, s-a adunat toată suflarea să privească picturile, rămânând cu toții muți de încântare.” Artistul a folosit culori vii care, după renovarea Capelei între 1981 și 1994, și-au recăpătat în întregime strălucirea.
Teatro alla Scala (ori, adeseori, doar La Scala) din Milano, este una din cele mai faimoase teatre de operă din lume. Inaugurarea oficială a companiei de operă a avut loc la 3 august 1778 sub numele de Nuovo Regio Ducale Teatro alla Scala prin prezentarea operei Europa riconosciuta a compozitorului Antonio Salieri. Sezonul tradițional al operei La Scala începe în ziua de 7 decembrie, ziua Sfântului Ambrozie, sfântul patron al orașului Milano. Toate spectacolele trebuie să se termine înaintea miezului nopții; ca atare, toate spectacolele mai lungi încep atât de devreme cât este necesar. După începerea spectacolului, intrarea spectatorilor nu mai este permisă.
Lacul Como este un lac situat în Lombardia, nordul Italiei, la o altitudine de 199 m, într-o depresiune înconjurată de munți de granit și calcar. Lacul Como este alcătuit din trei segmente bine definite: Brațul Colico, Brațul Como și Brațul Lecco. Pe suprafața ocupată de lacul Como pot fi deosebite trei areale geografice. Țărmurile sudice, până la localitatea Lenno, sunt dens populate. Zona centrală este ocupată de dealuri pline de farmec.
GASTRONOMIA: Gastronomia este un element important al stilului de viață italian, reflectând mai ales cultura rurală și pe cea familială. Accentele nu sunt puse pe complexitatea și rafinamentul unei bucătării sofisticate, cât pe calitatea și respectul tradițiilor. Orice fel de mâncare trebuie preparat cu seriozitate, respectând rețeta originală, pentru a regăsi gustul cunoscut din copilarie.
Bucataria italiană este caracterizată prin flexibilitate, printr-o gamă largă de ingrediente și o bogată varietate regională a rețetelor. Felurile de mâncare reprezintă un element important al stilului de viață italian și reflectă în principal cultura și istoria acestui popor.
Felurile de mâncare, ingredientele, timpul de preparare și mirodeniile se schimbă radical de la o regiune la alta. Elementul constant este filozofia de bază. Mesele sunt vazute ca o ocazie pentru familie și prieteni de a se relaxa înainte de a se întoarce la agitata viață cotidiană.
Un prânz din zilele de lucru va începe cu un primo (felul întâi), constând dintr-o farfurie adancă cu supă, risotto sau paste de diverse feluri. La restaurant sau la mesele festive, pot fi mai multe feluri întâi, spre exemplu risotto, o varietate de pasta și ravioli (paste umplute).
De asemenea, mesele festive pot începe cu aperitive antipasta. Această etapă a mesei se numește assaggio di primi, o gustare a primelor feluri, antreuri. Acestea pot fi sub forma de bruschetta, pâine prăjită unsă cu usturoi și ulei de măsline, antipasti cu pește, cu carne, vegetariene, antipasti prăjite, gustări.
Secondo, felul principal bazat pe carne, pește, ouă sau legume cu o garnitură aleasă astfel încât să-l complimenteze. Se pot servi mai multe secondo la restaurant sau la mesele festive.
Masa de prânz se încheie de obicei cu fructe proaspete și cu o ceșcuta de espresso. O masă festivă va avea un desert mai elaborat, conținând brânzeturi, budincă, produse de patiserie sau prîjituri cum ar fi faimosul tiramisu.
